Interviu cu artista Alexandra Nastase

1. Expoziția dvs. este intitulatǎ  « Contemplație cromaticǎ ». Când ați simțit pentru prima datǎ chemarea « culorii » în viața dumneavoastrǎ ? 

Cred ca de când mǎ stiu. Iar certitudinea că pictura este cea care mă definește, mă împlinește, a venit în clipa în care, întrebată “ ce vrei sa faci mai departe în viață?”, profesional vorbind, răspunsul a venit , fara echivoc, “pictura”.

2. De cât timp  pictați și în ce constǎ bagajul dvs. artistic ?

Ca si la întrebarea anterioară, răspunsul este de cind mă știu. Desenul și culorile (pictura, mai târziu) au fost activitățile mele zilnice. Având acces de mic copil la multe albume de arta (si pentru asta le mulțumesc părinților mei), a fost ușor sa îi “prind gustul” și sa încerc și să încep să o înțeleg încă de mică. Arta, in special pictura, a fost și va fi o fascinație constanta. De aici, parcursul a venit natural: am urmat Facultatea de arte N. Grigorescu din Bucuresti, la secția de grafica, apoi un master în grafica și design în Bruxelles la CAD (Collège d’architecture et design), apoi ani și ani m-am împărțit între șevalet, arta publicitară și pictura murală.

3. Ati putea sǎ-mi spuneți ce v-a împins cǎtre picturǎ ? Accesul, în copilǎrie, la albume de artǎ sau a mai fost ceva ?

Răspunsul este simplu! Părinții! M-au “scutit” în copilărie de jucării multe și nefolositoare, în schimb mi-au oferit sute de hârtii și toate cele trebuincioase pentru a le umple de culoare si forme. Si, așa a început lungul meu parcurs în lumea fascinanta a artei.

4. Câte tablouri ați abandonat sau le-ați lǎsat neterminate ? Și cât timp petreceți în fața unei pânze ?

Nu foarte multe, dar suficiente. Am avut mereu oroarea lucrului neterminat. Astfel încât, într-un fel sau altul, după o vreme, am revenit asupra unora, ducându-le la o oarecare finalitate.
De lucrat lucrez zile întregi la o pictură, chiar și săptămâni, mereu găsind ceva de schimbat, de adăugat
Nu m-am cronometrat niciodată, dar nu am lucrat vreodată mai putin de 4, 5 ore la rand. Odată intrată în mood-ul de pictat, cam uit de restul.

5. Care sunt subiectele sau temele de suflet și cum au evoluat pânzele dvs. de-a lungul anilor ?

Vreau sa cred ca am căpătat maturitate, odată cu trecerea anilor. Am încercat și încerc diverse tehnici, de la gravura (linogravura, litografie, xilogravura, etc), la desen și pictura în cele mai diverse tehnici. Pictura în acrilic insa mă “prinde” cel mai bine. Iar subiectul este mai mereu același: introspecția. Sunt intr-o continua căutare de sine, de aceea picturile mele, figurative sau abstracte, sunt exprimări în culoare ale stărilor personale, (mai calme sau mai agitate).

6. Aveți un artist-pictor preferat ? În ce mǎsurǎ v-a infuențat sau vǎ influențeazǎ încǎ ?

Este o întrebare dificilă. Nu pot alege unul… Într-o ordine aleatorie, aș putea spune că ..de la Boticelli la Matisse, Kess Van Dongen, Hundertwasser, Hokusai, D. Hockney, și lista poate continua. M-am oprit mai mult în direcția expresioniștilor până la urmă, aici m-am găsit pe mine. Și fiecare m-a influențat, cu siguranță, în diverse moduri: prin tehnica picturii, sau vigoarea unui desen impecabil, expresivitatea liniilor, subiecte abordate, etc. Totul a depins de momentul din viața mea, de traseul meu artistic, în care i-am descoperit și fiecare și-a lăsat o amprenta într-un fel sau altul.

7. Care este opera dvs. favoritǎ și de ce ? Are artista Alexandra Nastase și alte pasiuni dincolo de picturǎ ?

Preferințele diferă în funcție de evoluția interioară, de etapa în care sunt în viață la momentul respectiv. În acest moment este ,cred,“Primavara” lui S. Boticelli. De ce? Ar fi multe motive: prospețimea ei, tehnica impecabila a desenului, cromatica diafana care creează un contrast fantastic cu vigoarea desenului și a compoziției. Ca pasiuni ar mai fi, pe primele locuri, fotografia și literatura.